Ce trebuie sã se întâmple ca sã scadã francul elvetian. Francul elveþian este o monedã în care investitorii se refugiazã din calea riscului. Criza financiarã, criza datoriilor suverane ºi alte turbulenþe financiare au fãcut ca francul sã se aprecieze pânã la niveluri record. Cum se poate ajunge la un franc mai slab?

Momentele de mare frãmântare financiarã din ultimii ani au adus, fãrã excepþie, perioade de apreciere puternicã a francului elveþian.

Asta i-a lovit pe cei care s-au împrumutat în moneda elveþianã în anii anteriori crizei, atraºi de dobânzile mici ºi de cursul de schimb atractiv. Deºi românii nu au avut o expunere de 40-50% din totalul creditelor ipotecare pe francul elveþian ca în Ungaria sau Polonia, existã ºi la noi un procent semnificativ de împrumuturi în aceastã monedã: 14% din totalul împrumuturilor în valutã ale populaþiei

Cursul leu-franc comunicat de BNR nu se stabileºte în piaþã ci este legat de evoluþia perechilor EUR/CHF ºi EUR/RON. Pentru cã leul a avut o evoluþie relativ stabilã în 2010-2011, principalele presiuni pe aprecierea francului în raport cu leul au venit din cursul de schimb EUR/CHF.

Dacã înainte de cãderea Lehman Brothers un euro era 1,6 franci, perechea EUR/CHF a ajuns la 1,44 la sfârºitul lunii octombrie 2008. Între aprile ºi decembrie 2009, EUR/CHF se bãtea între 1,50-1,52.

Criza datoriilor suverane din Europa, care culmina în 2010 cu discuþiile din mai privind bailoutul Greciei, a adus o depreciere rapidã a monedei europene pânã la 1,31 franci.

Episodul de apreciere a francului din august-septembrie 2010, de la 1,38 la 1,28, a fost urmat de o scurtã revenire a euro ºi apoi de problemele Irlandei ºi bailoutul subsecvent de la sfârºitul lunii noiembrie. Asta a fãcut ca francul sã se aprecieze faþã de euro pânã la sfârºitul anului pânã la un nivel de 1,24 unitãþi.

Problemele cu datoria suveranã a þãrilor slabe din Zona euro s-au adâncit în primãvara lui 2011, cu un vârf în momentul bailoutului Portugaliei din aprilie. EUR/CHF a ajuns pânã la 1,29-1,31. Apoi, Grecia s-a reîntors în atenþia investitorilor, ºi lunile mai ºi iunie au fost dominate de discuþiile privind defaultul elenilor ori acordarea unui nou bailout. Euro  s-a depreciat constant pânã la un minim de 1,1833 franci.

Dupã ce parlamentul grec a votat noul pachet de austeritate ºi a îndeplinit condiþia esenþialã pentru a primi urmãtoarea tranºã de împrumut de 12 miliarde de euro ºi un nou bailout, moneda unicã europeanã ºi-a revenit pe pieþele interbancare ºi s-a întors spre nivelul de 1,22 franci.

Faþã de dolarul american, francul elveþian a avut o evoluþie similarã. La începutul lunii decembrie 2008, un dolar cumpãra 1,2 franci. Peste 12 luni, cele douã monede erau la paritate. La jumãtatea anului 2010, dolarul a recâºtigat teren pânã la un nivel de 1,16, însã de atunci tendinþa este una de depreciere clarã, USD/CHF ajungând treptat pânã la un minimum de 0,8321 la sfârºitul lunii iunie 2011.

Au fost mai multe intervenþii ale Bãncii centrale a Elveþiei pe piaþa valutarã care au încercat sã deprecieze francul, pentru cã moneda puternicã îi afecteazã serios pe exportatori. De fiecare datã, efectul intervenþiilor bãncii centrale a fost de scurtã duratã. Banca centralã nu se poate folosi nici de instrumentul dobânzii de politicã monetarã, care este deja aproape de zero. Creºterea dobânzii ar întãri ºi mai mult cursul de schimb.

Pentru ca francul elveþian sã îºi piardã din valoare raportat la principalele douã valute – euro ºi dolar – este nevoie ca riscul de pe piaþã sã se diminueze. Asta înseamnã ca sistemul financiar sã treacã într-o perioadã de stabilitate, criza datoriilor suverane sã se calmeze (atât în Europa, cât ºi în SUA) ºi creºterea economicã sã devinã puternicã la nivel global.

Momentan nu sunt create condiþiile pentru ca lucrurile sã se rezolve. Soluþiie oferite pentru þãrile PIIGS – în special pentru Grecia – sunt doar un panaceu care amânã defaultul, dupã cum afirmã mulþi economiºti, iar în SUA încã nu a fost luatã nicio mãsurã care sã ducã la scãderea cheltuielilor statului – mai mult, deficitul bugetar este în creºtere, 11% în acest an.

Mai mult, ultimele date aratã o încetinire a economiei globale, dupã ce SUA a redus prognoza de creºtere, indicele PMI (Purchasing Managers Index) pentru Marea Britanie, China ºi Japonia este în scãdere, preformând sub aºteptãri.

Asta se suprapune peste o perioadã de creºtere a inflaþiei la nivel global, cu China în prim plan. În aceste condiþii, politicile neinflaþioniste ale Bãncii centrale elveþiene ar putea atrage noi presiuni pe franc.

În aceste condiþii, exportatorii elveþieni se tem cã francul ar putea ajunge la paritate cu euro.