Fara indoiala, doamna Elisabeta Movila a fost o femeie pe cat de frumoasa tot pe atat de amarnica. Dar dincolo de trasaturile chipului si sufletului doamnei, care dealtfel este reprezentata in tabloul votiv de pe zidul de sud al naosului bisericii manastirii Sucevita, dincolo chiar de persoana acesteia, din tot vartejul de evenimente, de ambitii si de patimi care au involburat inceputul celui de-al XVII lea secol in Moldova, se degaja firul rosu a ambitiei dinastice a vechiului neam al Movilestilor, coboratori - dupa legenda - din acel credincios al Sfantului Stefan cel Mare, Aprodul Purice, si ceva mai recent si pe linie feminina, din despotii sarbi din neamul Brancovici, si prin acestia aliati cu musatinii. Tocmai aceasta vointa dinastica exprima manastirea Sucevita, intre ai carei ctitori apa toti cei trei frati Movilesti: Ieremia, Simion - cei doi domn rivali ai lui Mihai Viteazul - si Gheorghe, mitropolitul Tarii Romanesti. Personaje importante, puterncice si , fara indoiala, invatate, de trei frati au inaltat ulima manastire domneasca cu loc special de ingropaciune pentru familia ctitorilor, cu zid de cetate de jur imprejur si cu dispozitii de plan, cu solutii consructive si cu ordonante decorative care descindeau direct din programele statornicite pe vremea Sfantului Stefan cel Mare si Petru Rares - adevarat "testament al artei moldovenesti" cum a numit-o francezul Paul Henry.

Acest fapt este cu atat mai semnificativ cu cat, in aceeasi vreme, daca nu cumva ceva mai devreme, alti domni si alte fete insemnate din moldova intelegeau sa construiasca edficii din ce in ce mai indepatate si mai eterogene, asa cum avea sa faca Petru Schipul la Galata. Este aceeasi intentie dinastica "autohtonista", care-si gaseste expresii teribile in otravirea lui Simion-Voda, sau in disperata rezistenta a doamnei Elisabeta ca tutore al lui Constantin-Voda, sfarsita atat de dramatic cu "boieri, rusinatu-m-au paganul". Filonul viu al artei moldovenesti se apropia de capatul dezvoltarii sale istorice. Vigoarea babateasca de altadata, gratia curteana de mai tarziu facusera loc unei savante gandiri, in care aluzii erudite si subtile apropieri trebuiea sa inroduca, pe cel ce patrundea cu gand pios in manastire, intr-o lume de idei si valori de natura sa marcheze prestigiul social si importanta "nationala" a ctitorilor. Este in afara de orice indoiala a acestia au vrut sa faca din manastirea lor un monument exemplar. Iar daca mijloacele nu le-au permis sa o construiasca si decoreze decat in timp, pe etape, totusi lucrul s-a savarsit dupa un plan inca de la inceput gandit.

Si daca Ieremia-Voda este ctitorul principal, trebuie totusi sa-l intrezarim, in spatele lui , pe invatatul mitropolit Gheorghe care l-a inspirat si care a dat intelesurile subtile si complexe creatiei mesterilor zidari si zugravi.

Doua sunt aceste intelesuri fundamentale: legimitatea dinastica si legimitatea ortodoxa amandoua indreptate imporiva dominatiei otomane izvor de asuprire, de instabilitate a conducerii si de anarhie. Intalnim astfel - paradox al necesitatii istorice - pe cei mai inversunati dusmani ai lui Mihai comunicand cu acesta in acelasi ideal al luptei antiotomane.

Gandita si realiata unitar, desi in mai multe etape, inscriindu-se in traditia moldoveneasca, desi o modifica complicand si incarcand programul traditional cu elemente care adaoga noi intelesuri, mai subtile si mai erudite. Dar mai putin clare, manifest dinastic, dar totoata glorificare a vietii calugaresti si ascetismului, Sucevita , exprima intr-o masura nebanuit de mare pe ctitorii sai, destinul si caracteristicile acestora.

Movilestii, cu ambitiile si visurile lor dinastice, cu legaturile lor poloneze si transilvanene, cu permanenta tendinta de opozitie antiotomana, dar si cu continua constrangere de a recunoaste puterea turceasca, cu ascendenta lor boiereasca si cu politica treptat orientata catre patura razeseasca, sunt in aceeasi masura un ultim episod al incrncenatei si secularei lupte pentru independenta a Moldovei, pe cat Sucevita este ultimul episod al marii traditii artistice moldovenesti.

In tabloul votiv, in acoperamintele de mormant, in miniaturi se afirma o vointa dinastica cu atat mai apriga, cu cat temeiurile ei "legitimiste" sunt mai putin consistente. Iar in ordonanta iconografica si in unele teme nou abordate - Scara lui Ioan Sinaitul, Viata Sfantului Pahomie, intemeietorul calugariei - se poate discerne o anumita accentuarea rigorismului ideologic crestin, replica a slabirii rezistentei politice si armate antiotomane.

In felul acesta limbajul in imagini constituit - pe baze inca si maivechi, bizantine - cu o suta cincizeci de ani mai inainte capata valente noi. Dincolo de personalitatea si destinul ctitorilor, dincolo de formatia si de gustul artistilor care au construit-o, zugravit-o si impodobit-o, Sucevita exprima societatea, cultura si epoca care au generat-o.